Această biserică a fost atestată documentar în anul 1820, fiind menţionată data de pe un penticostariu al bisericii Blaj, în 1808: "A Sfântului Spiridon  şi am scris eu preot Demitri, 1820, Mart.4".

Biserica a existat până la mijlocul secolului trecut la intersecţia Bulevardul Independenţei, cu Strada Călăraşilor unde se află astăzi Palatul Telefoanelor.

Biserica a fost sfinţită de părintele Teofilact în anul 1842, cu împuternicirea Episcopiei de la Buzău, de care depindea atunci Brăila.

Deasupra uşii de la intrarea în biserică se găsea o placă memorială cu următoarea inscripţie din care menţionez:"Această sfântă şi dumnezeiască bisrică cu patronajul "Sf. Spiridon" s-a fondat (este vorba de repararea sa) în anul 1841 în zilele prea înaltului domn Alexandru Dimitrie Ghica V.V. cu binecuvântarea iubitorului de Dumnezeu, Episcop de Buzău D.D. Chesariu şi s-a terminat în 1842 prin stăruinţa şi ajutorul Dlui Mihail Chiriachu şi preotului Dragomir. "La anul 1865 1866 s-a reparat şi s-a zugrăvit sun domnia lui Alexandru Ioan I şi Carol I şi sub păstoria prea Sfântului Episcop de Izmail D.D. Melhisedeee cu fondurile bisericii şi sub supravegherea D-lui Theodor Chiriac, epitropul acestui sfânt locaş".

După cum se observă au fost cel puţin două reparaţii în aproape jumătate de secol (1826-1866), ceea ce denotă că biserica nu avea o construcţie solidă. În curtea sa, era un monument de marmoră care avea sculptată următoarea inscripţie:"A la memoire du Colonel et Chevalier Arnold Iacobson, gouverner dIbrăila".

Nu se ştie dacă fostul guvernator era înmormântat în curtea bisericii sau monumentul funerar a fost adus din cimitirul aflat în apropiere.

Demn de menţionat este faptul că biserica dispunea de o avere de 60 000 de lei, de o suprafaţă de teren în comuna Roşiori de 5 hectare, cât şi de patru imobile în Brăila. Serviciul religios era efectuat de 3 preoţi şi un dascăl. În anul 1963, autorităţile locale, ale fostului regim comunist au hotărât, demolarea bisericii sub pretextul sistematizării zonei. În realitate aceasta a fost sistematizată un deceniu mai târziu.

Sursa: Bisericile Brăilei Dr. Ionel St. Alexandru

Cunoscută şi sub denumirea de Biserica Veche, cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" această biserică există cel puţin de la mijlocul secolului al- XVII-lea. Într-un act al Patriarhiei de la Constantinopol în care patriarhul Ioanichie şi sinodul său bisericesc, ridică la 2 iunie 1641, la rangul de Stravopigie biserica "Sf. Nicolae" din Izmail, aşa cum s-a mai arătat, în mod cert, la Brăila există o biserică metropolitană, pentru că nu se putea înălţa alta în grad, dacă la Mitropolia Proilaviei nu exista o biserică.

Raiaua Brăilei a căzut în toamna anului 1595, pentru a doua oară în acest an în faţa oştirilor lui Mihai Viteazul. Turcii voe efectua o nouă încercare de recucerire în februarie 1596 reuşind să reocupe cetatea prin surprindere, însă o vor ceda-o în mare grabă după câteva zile, garnizoana turcă retrăgându-se la Măcin, în faţa ostaşilor lui Mihai. Raiaua va rămâne în stăpânirea voevodului până în 1601, perioadă destul de lungă pentru a-i da acestuia posibilitatea de a înfăptui o serie de lucruri la Brăila printre care la loc de cinste se află ridicarea unei biserici ortodoxe.

Nu se cunoaşte zona în care a fost clădită această biserică, dar este posibil să fi existat în actuala Piaţă Traian, unde turcii după ce au recucerit cetatea, au înălţat o casă de rugăciune (mesdjid) pe la 1667, ce stă la baza bisericii actuale Sf. Arhangheli din piaţa Traian. Cert este că la 2 octombrie 1644, brăilenii doreau să refacă biserica lui Mihai, deoarece acesta ajunsese în stare rea, fiind dărâmată de către turci. De aceea, este posibil ca pe temeliile ei să-şi fii ridicat turcii biserica lor.

Nu se cunoaşte hramul bisericii române  şi nici alte detalii despre ea.

Sursa: Bisericile Brăilei ; Dr. Ionel St.Alexandru